colcăială

română

Etimologie

Din a colcăi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /kol.kəˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului colcăială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colcăială	invariabil
Articulat	colcăiala	invariabil
Genitiv-Dativ	colcăielii	invariabil
Vocativ	colcăială	invariabil

1. faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online