comitentă
română
Etimologie
Din comitent.
Pronunție
- AFI: /ko.mi'ten.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului comitentă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comitentă | comitente |
| Articulat | comitenta | comitentele |
| Genitiv-Dativ | comitentei | comitentelor |
| Vocativ | comitento | comitentelor |
- persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online