persoană

română

Etimologie

Din lat. persona.

Pronunție

• AFI: /per'so̯a.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului persoană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	persoană	persoane
Articulat	persoana	persoanele
Dativ-Genitiv	persoanei	persoanelor
Vocativ	persoano	persoanelor

1. individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice; ființă omenească.
2. categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul și orice obiect, deosebit de vorbitor și de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus.

Sinonime

• 1: om, individ, ins, erou, personaj

Cuvinte derivate

• personal
• personifica
• personificare
• personificat
• personaj
• personalitate

Cuvinte compuse

• Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile.
• Persoană juridică (sau morală) = organizație care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații, deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei.

Locuțiuni

• (loc. adj. și adv.) În persoană = însuși, personal, singur (fără intermediul cuiva).
• (loc. adj.) În persoană = întruchipat, în carne și oase, personificat.

Expresii

• Persona non grata = persoană nedorită într-o situație, instituție, țară, folosit în mod oficial în contextul în care un demnitar aparținând unui stat nu mai e dorit pe teritoriul altuia, de regulă datorită unor tensiuni sau dispute, de regulă la început ori chiar climax

Traduceri

individ al speciei umane

arabă: شَخص (العربية) (ʃáxʂ) mapuche: ché (Mapudungun) bască: pertsona (Euskara) bretonă: den (Brezhoneg) m. bulgară: човек (Български) (čovek) m. catalană: persona (Català) f. cehă: osoba (Česky) f. chineză: 人 (中文) (rén) coreeană: 사람 (한국어) (saram) daneză: person (Dansk) c. ebraică: בן אדם (עברית) (ben ádam) m., בת חוה (עברית) (bat χava) f. engleză: person (English) esperanto: persono (Esperanto), homo (Esperanto) estoniană: isik (Eesti) faroeză: menniskja (Føroyskt) n., persónur (Føroyskt), einstaklingur (Føroyskt) m. finlandeză: ihminen (Suomi), henkilö (Suomi) franceză: personne (Français) f. germană: Person (Deutsch) f. greacă: άτομον (Ελληνικά) (átomon) n., άτομο (Ελληνικά) guarani: ava (Avañe'ẽ)

indoneziană: orang (Bahasa Indonesia) interlingua: persona (Interlingua) italiană: persona (Italiano) f. japoneză: 人 (日本語) (hitó, ひと) latină: homo (Latina) m. manciuriană: niyalma (mnc) neerlandeză: persoon (Nederlands) m.f. norvegiană: person (‪Norsk (bokmål)‬) navaho: persone (Diné bizaad) persană: شَخص (فارسی) (šæxs), نَفَر (فارسی) poloneză: osoba (Polski) f. portugheză: pessoa (Português) f. rusă: человек (Русский) (čelov'ék) m., личночть (Русский) (líčnost') n., особа (Русский) (osóba) f., персона (Русский) (p'ersóna) f. slovacă: osoba (Slovenčina) f. slovenă: oseba (Slovenščina) f. spaniolă: personaje (Español), persona (Español) f., hombre (Español), ser humano (Español) suedeză: person (Svenska), kvinna (Svenska) f. sârbă: особа (Српски / Srpski) (osoba) f., човек (Српски / Srpski) (čovek) m. tupinamba: abá (tpn)

categorie gramaticală

daneză: person (Dansk) c. ebraică: גוף (עברית) m. engleză: person (English) franceză: personne (Français) f. germană: Person (Deutsch) f. italiană: persona (Italiano) f. japoneză: 人称 (日本語) napolitană: perzóna (Nnapulitano) neerlandeză: persoon (Nederlands) f. m., persoon (Nederlands) m. norvegiană: person (‪Norsk (bokmål)‬)

navaho: persone (Diné bizaad) poloneză: osoba (Polski) f. portugheză: pessoa (Português) f. rusă: лицо (Русский) (licó) n., лицо (Русский) n. slovenă: oseba (Slovenščina) f. spaniolă: persona (Español) f. suedeză: person (Svenska) ucraineană: особа (Українська) f. vietnameză: ngôi (Tiếng Việt)