persoană

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Cuvinte compuse 1.3.4 Locuţiuni 1.3.5 Expresii 1.3.6 Traduceri

română

Etimologie

Din lat. persona.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului persoană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	persoană	persoane
Articulat	persoana	persoanele
Dativ-Genitiv	persoanei	persoanelor
Vocativ	persoano	persoanelor

1. individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omonescomenească.
2. categorie gramaticală specifică verbului şi unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul şi orice obiect, deosebit de vorbitor şi de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului şi ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus.

Sinonime

• 1: om, individ, ins, erou, personaj

Cuvinte derivate

• personal
• personifica
• personificare
• personificat
• personaj
• personalitate

Cuvinte compuse

• Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi şi cu obligaţii şi care participă în această calitate la raporturile juridice civile.
• Persoană juridică (sau morală) = organizaţie care, având o alcătuire de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi şi cu obligaţii, deosebit de persoanele fizice care intră în componenţa ei.

Locuţiuni

• (loc. adj. şi adv.) În persoană = însuşi, personal, singur (fără intermediul cuiva).
• (loc. adj.) În persoană = întruchipat, în carne şi oase, personificat.

Expresii

• Persona non grata = persoană nedorită într-o situaţie, instituţie, ţară, folosit în mod oficial în contextul în care un demnitar aparţinând unui stat nu mai e dorit pe teritoriul altuia, de regulă datorită unor tensiuni sau dispute, de regulă la început ori chiar climax

Traduceri