coniuge

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină coniux, -ŭgis < coniungĕre.

Pronunție

• AFI: /'kɔnjuʤe/

Substantiv

coniuge m.f., coniugi pl.

1. soț, soție; consort, consoartă
2. (la pl.) soț și soție

Sinonime

• 1: consorte, sposo, sposa, marito, moglie
• 2: (pl.) sposi

Cuvinte derivate

• coniugale

Cuvinte apropiate

• coniugare

Referințe

• Treccani.it