contactor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză contacteur.

Pronunție

  • AFI: /kon.tak'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
contactor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contactor contactoare
Articulat contactorul contactoarele
Genitiv-Dativ contactorului contactoarelor
Vocativ contactorule contactoarelor
  1. întrerupător care închide un circuit sub acțiunea unei comenzi de la distanță, menținându-l închis numai atâta timp cât se exercită această comandă.


Traduceri

Referințe