coprocultură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză coproculture.

Pronunție

  • AFI: /ko.pro.kul'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coprocultură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coprocultură coproculturi
Articulat coprocultura coproculturile
Genitiv-Dativ coproculturii coproculturilor
Vocativ coprocultură coproculturilor
  1. cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile fecale.


Traduceri

Referințe