cornicul

română

Etimologie

Din latină corniculum.

Pronunție

• AFI: /korˈni.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului cornicul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cornicul	cornicule
Articulat	corniculul	corniculele
Genitiv-Dativ	corniculului	corniculelor
Vocativ	corniculule	corniculelor

1. semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cloncuri
• cronicul

Referințe

• DEX '98 via DEX online