coroiaj
română
Etimologie
Din franceză corroyage.
Pronunție
- AFI: /ko.ro'jaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului coroiaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coroiaj | coroiaje |
| Articulat | coroiajul | coroiajele |
| Genitiv-Dativ | coroiajului | coroiajelor |
| Vocativ | coroiajule | coroiajelor |
- raportul dintre aria secțiunii inițiale a unui lingou sau a unui semifabricat supus laminării sau forjării și aria secțiunii finale a semifabricatului sau a piesei obținute.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online