cuvetă

română

Etimologie

Din franceză cuvette.

Pronunție

• AFI: /ku've.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cuvetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuvetă	cuvete
Articulat	cuveta	cuvetele
Genitiv-Dativ	cuvetei	cuvetelor
Vocativ	cuvetă	cuvetelor

1. sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă.

Cuvinte compuse

• cuveta lacului

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online