dârdală

română

Etimologie

Din a dârd (âi) + sufixul -ală.

Pronunție

• AFI: /dɨr'da.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului dârdală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dârdală	dârdale
Articulat	dârdala	dârdalele
Genitiv-Dativ	dârdalei	dârdalelor
Vocativ	dârdală	dârdalelor

1. (reg.) om flecar; (p.ext.) om de nimic.
2. mârțoagă, gloabă, dârloagă.

Expresii

• (fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online