om

Vezi și : OM, -om, .om

română

Etimologie

Din latină homo

Pronunție

• AFI: /om/

Substantiv

Declinarea substantivului om
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	om	oameni
Articulat	omul	oamenii
Dativ-Genitiv	omului	oamenilor
Vocativ	omule	oamenilor

1. ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat
2. persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine
3. (cu determinări care indică un raport de dependență) persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere
4. persoană de vază, de seamă
5. persoană matură, bărbat, soț
6. (La vocativ) apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin)
7. (per extensie) muritor, pământean
8. numele popular al constelației boreale Hercule

Sinonime

• persoană, oarecare, cineva, oricine (1-6)

Antonime

• neom
• femeie
• robot, cyborg
• zeu

Cuvinte derivate

• omenie, omenos, uman, umanitate, omuleț

Omofone

• ohm

Locuțiuni

• (loc. adv.) Din om în om = de la unul la altul
• Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește

Expresii

(1)

• (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar
• (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni
• Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții
• Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui
• Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine
• Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune

(2)

• (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
• A face (pe cineva) om

a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesiune;

b) a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună

• A se face om

a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți;

b) a se îndrepta

(3)

• (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă
• (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean

Traduceri

ființă socială înzestrată cu rațiune și cu vorbire articulată

bosniacă: čovjek (bosanski) m. bulgară: човек (български) m. catalană: humà (català) m., humana (català) f., ésser humà (català) m. cehă: člověk (česky) m., lidé (česky) m.pl. chineză: 人 (中文), 人类 (中文) (rénlèi) coreeană: 사람 (한국어) (saram), 인류 (한국어) inryu) (人類 daneză: menneske (dansk) ebraică: אנשא (עברית) c. nosho) (nāshā engleză: man (English) esperanto: homo (Esperanto) estoniană: inimene (eesti) finlandeză: ihminen (suomi) franceză: humain (français) m., humaine (français) f. germană: Mensch (Deutsch) m. indoneziană: manusia (Bahasa Indonesia) interlingua: humano (interlingua) m., humana (interlingua) f. ; esser human italiană: umano (italiano), essere umano (italiano) japoneză: 人間 (日本語) (にんげん, ningen), 人類 (日本語) jinrui) (じんるい

latină: homo (Latina) m., humanus (Latina) m., humana (Latina) f. lituaniană: žmogus (lietuvių) m., žmonės (lietuvių) pl. lojban: remna (Lojban) maghiară: ember (magyar) malteză: bniedem (Malti) m., bniedma (Malti) f., bnedmien (Malti) pl. neerlandeză: mens (Nederlands) m. norvegiană: menneske (norsk bokmål) navaho: home (Diné bizaad) persană: آدمی (فارسی) (adami) poloneză: człowiek (polski) m. portugheză: humano (português) m., humana (português) m. f.; ser humano rusă: человек (русский) m. (čelovék) slovenă: človek (slovenščina) m. spaniolă: humano (español) m., humana (español) f., ser humano (español) m. suedeză: människa (svenska) c. thailandeză: คน (ไทย) (kon), มนุษย์ (ไทย) (mánút) turcă: insan (Türkçe)

---

1. forma regională pentru vom

---

aromână

(Armãneashce)

Etimologie

Din latină homo.

Pronunție

• AFI: /om/

Substantiv

om m., oaminj pl.

1. om

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină ulmus

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

om m.

1. ulm

---

chickasaw

(cic)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

om

1. deschis

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Prepoziție

om

1. despre

---

norvegiană

(norsk bokmål)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Prepoziție

om

1. despre

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Prepoziție

om

1. la
2. cam, circa
3. pentru a...

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche um, om.

Pronunție

• AFI: /ɔm/
•  audio^{?, fișier}

Adverb

om

1. cam, circa

Conjuncție

om

1. dacă

Prepoziție

om

1. despre
2. (despre timp) în

---

volapük

(Volapük)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului om
	Singular	Plural
Nominativ	om	oms
Acuzativ	omi	omis
Dativ	ome	omes
Genitiv	oma	omas

om

---

wolofă

(Wolof)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

om

1. slab, deficitar