om

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi şi : OM, -om, .om

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. homo

Pronunţie


Substantiv


Declinarea substantivului
om
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ om oameni
Articulat omul oamenii
Dativ-Genitiv omului oamenilor
Vocativ omule oamenilor
  1. fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat
  2. persoană integră, care întruneşte calităţi morale deosebite, care se remarcă prin cinste şi corectitudine
  3. (cu determinări care indică un raport de dependenţă) persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere
  4. persoană de vază, de seamă
  5. persoană matură, bărbat, soţ
  6. (La vocativ) apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin)
  7. (per extensie) muritor, pământean
  8. numele popular al constelaţiei boreale Hercule

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuţiuni

Expresii

(1)

  • (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar
  • (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni
  • Om ca (toţi) oamenii = om obişnuit, care nu se deosebeşte prin nimic esenţial de alţii
  • Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui
  • Ca oamenii = cu manifestări obişnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine
  • Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la uşă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenţii bune

(2)

  • (A fi) un om (o dată) şi jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însuşiri (morale) deosebite
  • A face (pe cineva) om
a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însuşirile umane caracteristice; a asigura învăţătura cuiva calificându-l într-o profesiune;
b) a da, a oferi (cuiva) o situaţie materială sau socială bună
  • A se face om
a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăţi;
b) a se îndrepta

(3)

  • (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă
  • (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean


Traduceri


  1. forma regională pentru vom





aromână

(Armãneashce)

Etimologie

Din lat. homo.

Pronunţie


Substantiv

om m., oaminj pl.

  1. om





catalană

(Català)

Etimologie

Din lat. ulmus

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

om m.

  1. ulm





chickasaw

(cic)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Adjectiv

om

  1. deschis





daneză

(Dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Prepoziţie

om

  1. despre





norvegiană

(‪Norsk (bokmål)‬)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Prepoziţie

om

  1. despre





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Prepoziţie

om

  1. la
  2. cam, circa
  3. pentru a...





suedeză

(Svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)Format:-advers- om

  1. cam, circa


Conjuncţie

om

  1. dacă


Prepoziţie

om

  1. despre
  2. (despre timp) în





volapük

(Volapük)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
om
Singular Plural
Nominativ om oms
Acuzativ omi omis
Dativ ome omes
Genitiv oma omas

om





wolofă

(Wolof)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Adjectiv

om

  1. slab, deficitar