dălcăuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /dəl.kəˈuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dălcăuț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dălcăuț dălcăuți
Articulat dălcăuțul dălcăuții
Genitiv-Dativ dălcăuțului dălcăuților
Vocativ dălcăuțule dălcăuților
  1. (fam.) prieten; ortac.


Traduceri

Anagrame

Referințe