prieten

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă prijatelĩ, prin bulgară приятел (prijátel).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
prieten
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prieten prieteni
Articulat prietenul prietenii
Genitiv-Dativ prietenului prietenilor
Vocativ ' '
  1. persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.
  2. (folosit și ca termen de adresare) fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Prieten de nădejde = persoană în care ai multă incredere și pe care te poți baza în orice situație
  • Prietenul la nevoie se cunoaște = prietenii adevărați sunt alături de tine și la bine, dar mai ales la rău


Traduceri

Referințe