decepționa
română
Etimologie
Din decepție.
Pronunție
- AFI: /de.ʧep.ʦi.oˈna/
Verb
| Conjugarea verbului decepționa | |
| Infinitiv | a decepționa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decepționez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decepționeze |
| Participiu | decepționat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online