dehors

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie dehors, defors, care provine din franceză veche defors < latină târzie deforis, din latină dē forīs („afară”).

Pronunție

• AFI: /də.ɔʁ/
•  Audio^fișier

Adverb

dehors

1. afară

   Va jouer dehors.

   Le spectacle se déroule dehors, et c'est gratuit.

Antonime

• dedans

Cuvinte compuse

• au-dehors
• bout-dehors
• hale-dehors

Expresii

• enfermer dehors
• mettre dehors
• mettre le nez dehors
• toutes voiles dehors

Prepoziție

dehors

1. (înv.) în afara, la exteriorul

Substantiv

dehors m., invariabil

1. afară, exterior

   Cette maison paraît belle par le dehors.

2. (p.ext.) aparență

Sinonime

• 1: hors
• 2: apparence

Antonime

• dedans, dans

Locuțiuni

• du dehors
• en dehors

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire