deny

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie denien, care provine din franceza veche denier < latină dēnegāre.

Pronunție

  • AFI: /dɪˈnaɪ/


Verb


Conjugarea verbului
to deny
Infinitiv to deny
Prezent simplu
pers. 3 sg.
denies
Trecut simplu denied
Participiu trecut denied
Participiu prezent denying
  1. a nega, a tăgadui
  2. a-și refuza (ceva)
  3. a respinge
  4. a renunța

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate