deplețiune
română
Etimologie
Din franceză déplétion < latină depletio.
Pronunție
- AFI: /de.ple.ʦiˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului deplețiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deplețiune | deplețiuni |
| Articulat | deplețiunea | deplețiunile |
| Genitiv-Dativ | deplețiunii | deplețiunilor |
| Vocativ | deplețiune | deplețiunilor |
- (med.) golire.
- suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online