derviș

română

Etimologie

Din turcă derviş.

Pronunție

• AFI: /derˈviʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului derviș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	derviș	derviși
Articulat	dervișul	dervișii
Genitiv-Dativ	dervișului	dervișilor
Vocativ	dervișule	dervișilor

1. călugăr musulman (cerșetor).

Cuvinte derivate

• dervișesc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• divers

Referințe

• DEX '98 via DEX online