descuamare

română

Etimologie

Din a (se) descuama.

Pronunție

• AFI: /des.kwaˈma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descuamare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descuamare	descuamări
Articulat	descuamarea	descuamările
Genitiv-Dativ	descuamării	descuamărilor
Vocativ	descuamare	descuamărilor

1. faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dumerească

Referințe

• DEX '98 via DEX online