deszăvorî

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a zăvorî.

Pronunție

  • AFI: /des.zə.vo'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
deszăvorî
Infinitiv a deszăvorî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deszăvorăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deszăvorască
Participiu deszăvorât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe