dezdoi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dez- + a (în)doi.

Pronunție

  • AFI: /dez.do'i/


Verb


Conjugarea verbului
dezdoi
Infinitiv a dezdoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezdoiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezdoiască
Participiu dezdoit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a desface, a întinde, a despături un lucru îndoit.
  2. (v.refl.) a reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe