dezincrimina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dez- + a incrimina.

Pronunție

  • AFI: /de.zin.kri.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
dezincrimina
Infinitiv a dezincrimina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezincriminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezincrimineze
Participiu dezincriminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (jur.) a scoate de sub incriminare; a disculpa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe