disculpa
română
Etimologie
Din franceză disculper.
Pronunție
- AFI: /dis.kulˈpa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) disculpa | |
| Infinitiv | a (se) disculpa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) disculp |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) disculpe |
| Participiu | disculpat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) dezvinovăți.
- (v.tranz.) a recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză).
Sinonime
Antonime
- se inculpa
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) dezvinovăți