diaconic
română
Etimologie
Din slavă (veche) dijakonĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /di.a'ko.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului diaconic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diaconic | diaconice |
| Articulat | diaconicul | diaconicele |
| Genitiv-Dativ | diaconicului | diaconicelor |
| Vocativ | diaconicule | diaconicelor |
- loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online