diacronie
română
Etimologie
Din franceză diachronie.
Pronunție
- AFI: /di.a.kroˈni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului diacronie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diacronie | invariabil |
| Articulat | diacronia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | diacroniei | invariabil |
| Vocativ | diacronie | invariabil |
- evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online