dibuire
română
Etimologie
Din a dibui.
Pronunție
- AFI: /di.bu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dibuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dibuire | dibuiri |
| Articulat | dibuirea | dibuirile |
| Genitiv-Dativ | dibuirii | dibuirilor |
| Vocativ | dibuire | dibuirilor |
- acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online