dichici

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară dikics.

Pronunție

  • AFI: /diˈkiʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dichici
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dichici dichiciuri
Articulat dichiciul dichiciurile
Genitiv-Dativ dichiciului dichiciurilor
Vocativ dichiciule dichiciurilor
  1. (reg.) unealtă folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei.


Traduceri

Referințe