face
De la Wikţionar, dicţionarul liber
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina" şi rezolvând următoarele probleme: + engleza, franceza |
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /'fa.ʧe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) face |
|
| Infinitiv | a (se) face |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) fac |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) facă |
| Participiu | făcut |
| Conjugare | III |
- A.
I.
- (v.tranz.) a întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect.
- Face un gard.
- a procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva.
- Îşi face pantofi.
- a construi, a clădi; a ridica, a aşeza.
- Face o casă.
- Face fânul stoguri.
- a găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare.
- a compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică.
- a stabili o lege, o convenţie, o înţelegere.
- a câştiga, a agonisi, a strânge bani, avere.
- a pregăti ceva într-un anumit scop.
- Îşi face bagajele.
- a aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.).
II.
- (despre femei) a naşte.
- (despre soţi) a procrea.
- (despre mamifere) a făta.
- (despre păsări) a oua.
- (despre pomi) a produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc.
- (despre fiinţe şi plante) a căpăta, a dobândi; a-i apărea.
- A făcut o bătătură.
- a se îmbolnăvi de...
- A făcut scarlatină.
III.
- a întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a...
- Ce-a făcut, ce-a dres, că a reuşit...
- a determina, a convinge.
- Nu l-au putut face să se însoare.
- a obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să...
- Nu mă face să plec.
- a predispune la ceva; a îndemna.
- Timpul urât îl face trist.
IV.
- a determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-şi schimbe starea iniţială, să ajungă într-o anumită situaţie.
- L-a făcut om.
- a preface, a schimba, a transforma în...
- Faceţi din piatră aur.
- a zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de...
- L-a făcut măgar.
V.
- a săvârşi, a făptui, a comite.
- a provoca, a da naştere la..., a cauza, a pricinui.
- A făcut o încurcătură.
- a arăta, a manifesta, a acorda.
- I-a făcut toate onorurile.
- a aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini.
- Şi-a făcut datoria.
- a juca (un meci).
- a exercita, a practica o meserie.
- Face avocatură.
- a studia, a urma un curs sau o formă de învăţământ.
- Face medicina.
- (cu complementul "semn") a atrage cuiva atenţia printr-un gest; a da cuiva să înţeleagă ceva printr-un semn.
- a parcurge, a străbate un drum sau o distanţă.
- A făcut 2 kilometri.
- a petrece, a parcurge un interval de timp.
- Cu el şi-a făcut veacul.
- B.
I.
- (v.intranz.) a proceda; a acţiona; a se comporta.
- Fă cum ştii.
- (v.refl.) (în construcţii interogative) a se descurca într-un anumit fel.
- Ce se face acum?
- a-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău).
- (în superstiţii, determinat prin "a bine", "a rău", "a ploaie" etc.) a prevesti, a cobi.
- Porcul face a ploaie.
- (pop.; în superstiţii) a vrăji, a fermeca; a descânta.
- I-a făcut de boală.
II.
- a valora, a preţui; a costa.
- Cât fac pantofii?
- (la pers. 3; cu valoare impersonală) a fi vrednic (de a...), a merita (să...).
- Scump, dar face!
III.
- a se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...; a o coti (spre...).
- Am făcut la dreapta.
- (v.refl.) (fam.) a se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia.
- Fă-te încoace!
- a zice, a spune.
- Am să te cert, făcea el.
- C.
I.
- (v.refl.) (despre zi, noapte, întuneric etc.) a se produce, a se ivi, a se lăsa.
- (impers.) (pop.) a i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginaţie).
- Se făcea că vede un palat.
- (despre drumuri, văi etc.) a se desfăşura, a se deschide (înaintea ochilor).
- Se făcea o vale lungă.
- (despre senzaţii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) a se naşte, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de...
- I s-a făcut frică.
- a fi cuprins de o dorinţă nestăpânită pentru ceva, a simţi dorul de...
- I s-a făcut de ducă.
- (pop.) a se întâmpla.
- Ce s-a făcut cu el?
II.
- a ajunge, a deveni.
- Copilul s-a făcut mare.
- a ajunge la numărul de..., la un total de...
- Ceata se face de două sute de oşteni.
- a îmbrăţişa cariera de..., a deveni.
- Se face muncitor metalurgist.
- (v.intranz.) a îndeplini o treabă sau o funcţie ocazională.
- (determinat prin "la loc", "din nou", "iarăşi" etc.) a redeveni.
- S-a făcut din nou om.
- a se preface, a simula.
- Se face că pleacă.
- (v.intranz.) a-şi lua înfăţişarea de..., a se arăta, a-şi da aere de...
- Face pe nevinovata.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
- A se face galben = a se îngălbeni.
- A se face vânăt = a se învineţi.
- A se face roşu = a se înroşi, a se îmbujora.
Expresii
- A face focul = a aţâţa, a aprinde focul
- (pop. şi fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna
- (în expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naştere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn
- A face burtă (sau) pântece = a se îngrăşa
- A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor
- A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoşi, a (se) vindeca
- A face din ţânţar armăsar = a exagera mult
- A face (cuiva) coastele pântec (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare
- A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea
- A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici
- A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-şi alege cuvintele, a batjocori (pe cineva)
- Face ce face şi... = încearcă prin toate mijloacele şi izbuteşte să...; nu ştiu cum procedează că...; vorba e că...
- A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupaţie; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situaţie, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudenţă, o prostie, o gafă
- A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic
- Ce (mai) faci? = cum îţi merge? cum o (mai) duci?
- A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul şi imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva)
- (exprimând surpriza neplăcută şi purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)?
- Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ţi s-a întâmplat că...? care e cauza că...?
- Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)?
- N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută
- Văzând şi făcând = procedând conform situaţiei, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit
- A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relaţii între...; b) a o păţi, a suporta consecinţele faptelor sale
- Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru şi altul)?
- Ce interesează? şi ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanţă!
- (refl.) S-a făcut! = ne-am înţeles! s-a aranjat! Fii fără grijă!
- Nu face nimic! = (formulă de politeţe cu care se răspunde celui ce-şi cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanţă!
- A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (şi bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns
- A(-şi) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma
- A-şi face gânduri (sau griji) = a se îngrijora
- A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacţie (comercială)
- A face (cuiva) cu degetul = a ameninţa (pe cineva) cu degetul arătător
- A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând şi deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia
- (fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu...
- A i se face (cuiva) negru (sau roşu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare
- Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat?
- Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...?
- A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpînire cu forţa sau fără a-i aparţine
- A se face în două = (despre drumuri, reţele etc.) a se bifurca, a se despărţi, a se ramifica
Traduceri
a crea, a alcătui, a realiza
|
|
