didahie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă διδαχή (didahí).

Pronunție

  • AFI: /di.daˈhi.e/
  • AFI: /diˈda.hi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
didahie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ didahie didahii
Articulat didahia didahiile
Genitiv-Dativ didahiei didahiilor
Vocativ didahie didahiilor
  1. (bis.; înv.) predică, cazanie.
  2. (p.gener.) învățătură, morală.


Traduceri

Referințe