discofil
română
Etimologie
Din franceză discophile.
Pronunție
- AFI: /dis.ko'fil/
Substantiv
| Declinarea substantivului discofil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | discofil | discofili |
| Articulat | discofilul | discofilii |
| Genitiv-Dativ | discofilului | discofililor |
| Vocativ | discofilule | discofililor |
- amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online