disfagie

română

Etimologie

Din franceză dysphagie

Pronunție

• AFI: /dis.fa'ʤi.je/

Substantiv

Declinarea substantivului disfagie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disfagie	disfagii
Articulat	disfagia	disfagiile
Genitiv-Dativ	disfagiei	disfagiilor
Vocativ	disfagio	disfagiilor

1. tulburarea deglutiției survenită ca urmare a unor patologii ORL, digestive sau neurologice.

Traduceri

tulburare

chineză: 吞咽困难 (中文) engleză: dysphagia (English)

vietnameză: chứng nuốt khó (Tiếng Việt)