disolutiv
română
Etimologie
Din franceză dissolutif.
Pronunție
- AFI: /di.so.lu'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului disolutiv | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | disolutiv | disolutivi |
| Feminin | disolutivă | disolutive |
| Neutru | disolutiv | disolutive |
- (franțuzism) care descompune, dezagregă sau degradează.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online