distila

română

Etimologie

Din fr. distiller < lat. distillare. Cf. it. distillare.

Pronunție

• AFI: /dis.ti'la/

Verb

Conjugarea verbului distila
Infinitiv	a distila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	distilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să distileze
Participiu	distilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid).

   A distila alcoolul.

Sinonime

• (înv.) spiritualiza

Cuvinte derivate

• distilabil
• distilare
• distilat
• distilator
• distilație, distilațiune
• distilerie

Traduceri

a efectua o distilare

chineză: 蒸馏 (中文) (zhēngliú) engleză: distill (English) estoniană: destilleerima (Eesti) finlandeză: tislata (Suomi) franceză: distiller (Français) galiciană: destilar (Galego) germană: destillieren (Deutsch) greacă: αποστάζω (Ελληνικά) (apostázo)

italiană: distillare (Italiano) maghiară: desztillál (Magyar) neerlandeză: distilleren (Nederlands) poloneză: destylować (Polski) portugheză: destilar (Português) spaniolă: destilar (Español) suedeză: destillera (Svenska) turcă: distile etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online