distonant

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a distona + sufixul -ant.

Pronunție

  • AFI: /dis.to'nant/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
distonant
Singular Plural
Masculin distonant distonanți
Feminin distonantă distonante
Neutru distonant distonante
  1. care distonează; strident; fals.


Traduceri

Referințe