dodecar

română

Etimologie

Din neogreacă δοδεκαρια (dodekária) „duzină”.

Pronunție

• AFI: /do.de'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului dodecar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dodecar	dodecari
Articulat	dodecarul	dodecarii
Genitiv-Dativ	dodecarului	dodecarilor
Vocativ	dodecarule	dodecarilor

1. veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online