dudui
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /du.du'i/
Verb
| Conjugarea verbului dudui | |
| Infinitiv | a dudui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dudui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să duduie |
| Participiu | duduit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) a se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).
- (v.intranz.) (despre motoare, mașini etc.; p.ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) a produce un zgomot sacadat.
- (v.intranz.) (despre foc) a arde viu și cu zgomot.
- (v.tranz.) (înv. și reg.) a îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online