duumvirat
română
Etimologie
Din latină duumviratus.
Pronunție
- AFI: /du.um.viˈrat/
Substantiv
| Declinarea substantivului duumvirat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | duumvirat | invariabil |
| Articulat | duumviratul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | duumviratului | invariabil |
| Vocativ | duumviratule | invariabil |
- funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât eră exercitată această funcție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online