echingiu
română
Etimologie
Din turcă akınci.
Pronunție
- AFI: /e.kinˈʤiw/
Substantiv
| Declinarea substantivului echingiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | echingiu | echingii |
| Articulat | echingiul | echingiii |
| Genitiv-Dativ | echingiului | echingiilor |
| Vocativ | echingiule | echingiilor |
- (înv.) călăreț turc folosit în recunoașteri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online