efor
română
Etimologie
Din neogreacă εφοροσ (éforos).
Pronunție
- AFI: /ˈe.for/
Substantiv
| Declinarea substantivului efor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | efor | efori |
| Articulat | eforul | eforii |
| Genitiv-Dativ | eforului | eforilor |
| Vocativ | eforule | eforilor |
- membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop.
- nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din greacă antică ἔφορος (éphoros, „supervizor, custode”).
Pronunție
- AFI: /eˈfoːr/
Substantiv
| Declinarea substantivului efor | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | efor | eforn | eforer | eforerna |
| Genitiv | efors | eforns | eforers | eforernas |
- (ist.) efor