electron

română

Etimologie

Din fr. électron.

Pronunție

• AFI: /e.lek'tron/

Substantiv

Declinarea substantivului electron
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	electron	electroni
Articulat	electronul	electronii
Dativ-Genitiv	electronului	electronilor
Vocativ	electronule	electronilor

1. particulă elementară cu sarcină electrică negativă, de masă neglijabilă, și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor.

   Un electron are sarcina electrică de −1.602 × 10⁻¹⁹ C.

Traduceri

particulă

bretonă: elektron (Brezhoneg) f. bulgară: електрон (Български) m. cehă: elektron (Česky) m. chineză: 電子 (中文), 电子 (中文) coreeană: 전자 (한국어) croată: elektron (Hrvatski) m. engleză: electron (English) esperanto: elektrono (Esperanto) finlandeză: elektroni (Suomi) franceză: électron (Français) m. georgiană: ელექტრონი (ქართული) germană: Elektron (Deutsch) n.

greacă: ηλεκτρόνιο (Ελληνικά) n. (ilektrónio) interlingua: electron (Interlingua) islandeză: rafeind (Íslenska) f. italiană: elettrone (Italiano) m. japoneză: 電子 (日本語) (でんし, denshi) letonă: elektrons (Latviešu) m. neerlandeză: elektron (Nederlands) n. poloneză: elektron (Polski) m. portugheză: electrão (Português) m. rusă: электрон (Русский) m. (elektron) spaniolă: electrón (Español) m. suedeză: elektron (Svenska) c.

---

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

electron

1. electron (element chimic)

---

interlingua

(Interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

electron

1. electron (element chimic)