electron

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. électron.

Pronunţie

  • AFI: /e.lek'tron/


Substantiv


Declinarea substantivului
electron
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ electron electroni
Articulat electronul electronii
Dativ-Genitiv electronului electronilor
Vocativ electronule electronilor
  1. particulă elementară cu sarcină electrică negativă, de masă neglijabilă, şi care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanţelor.
    Un electron are sarcina electrică de −1.602 × 10−19 C.


Traduceri





engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

electron

  1. electron (element chimic)





interlingua

(Interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

electron

  1. electron (element chimic)