electron
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. électron.
Pronunţie
- AFI: /e.lek'tron/
Substantiv
| Declinarea substantivului electron |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | electron | electroni |
| Articulat | electronul | electronii |
| Dativ-Genitiv | electronului | electronilor |
| Vocativ | electronule | electronilor |
- particulă elementară cu sarcină electrică negativă, de masă neglijabilă, şi care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanţelor.
- Un electron are sarcina electrică de −1.602 × 10−19 C.
Traduceri
particulă
|
|
engleză
(English)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
electron
- electron (element chimic)
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
electron
- electron (element chimic)