farafastâc
română
Etimologie
Din neogreacă φαραφασ (farafás) „fanfaron”.
Pronunție
- AFI: /fa.ra.fas'tɨk/
Substantiv
| Declinarea substantivului farafastâc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | farafastâc | farafastâcuri |
| Articulat | farafastâcul | farafastâcurile |
| Genitiv-Dativ | farafastâcului | farafastâcurilor |
| Vocativ | farafastâcule | farafastâcurilor |
- (fam. și peior.; de obicei la pl.) podoabă sau ornament fără valoare, inutil.
- moft, capriciu, fasoane.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online