fractură
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. fracture, lat. fractura.
Pronunție
- AFI: /frak'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fractură |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fractură | fracturi |
| Articulat | fractura | fracturile |
| Dativ-Genitiv | fracturii | fracturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (med.) leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru.
- Pacientul are o fractură de femur drept.
- ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale.
- (tehn.) suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.
Sinonime
- ruptură în scoarță: falie
Traduceri
leziune
|
