ghinion

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză guignon.

Pronunție

  • AFI: /gi.ni'on/


Substantiv


Declinarea substantivului
ghinion
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ghinion ghinioane
Articulat ghinionul ghinioanele
Genitiv-Dativ ghinionului ghinioanelor
Vocativ ghinionule ghinioanelor
  1. întâmplare sau concurs de împrejurări nefavorabile; lipsă de noroc.
    A avut ghinion.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe