hund

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Vezi şi : Hund, Hond

Cuprins 1 anglo-saxonă 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.4 Etimologie 1.5 Numeral 2 daneză 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Substantiv 3 friziană veche 3.1 Etimologie 3.2 Pronunţie 3.3 Substantiv 4 norvegiană 4.1 Etimologie 4.2 Pronunţie 4.3 Substantiv 5 suedeză 5.1 Etimologie 5.2 Pronunţie 5.3 Substantiv

anglo-saxonă

(Anglo-Saxon)

Etimologie

Din germanică hundaz

Pronunţie

• AFI: /hʊnd/
• SAMPA: /hUnd/

Substantiv

hund m.

1. câine

Etimologie

Din germanică hundaz

Numeral

hund

1. sută

---

daneză

(Dansk)

Etimologie

Din nordică veche hundr

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

hund m., art. hunden, pl. hunde, art. p. hundene

1. câine

---

friziană veche

(ofs)

Etimologie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

hund m.

1. câine

---

norvegiană

(‪Norsk (bokmål)‬)

Etimologie

Din nordică veche hundr

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

hund m., art. hunden, pl. hunde, art. p. hundene

1. câine

---

suedeză

(‪Norsk (bokmål)‬)

Etimologie

Din nordică veche hundr

Pronunţie

• AFI: /hɵnd/
• SAMPA: /hu0nd/

Substantiv

Declinarea substantivului hund
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	hund	hunden	hundar	hundarna
Genitiv	hunds	hundens	hundars	hundarnas

hund c.

1. câine