ighemonicon

română

Etimologie

Din neogreacă ιγχεμονικων (ighemonikón).

Pronunție

• AFI: /i.ge.mo.ni'kon/

Substantiv

Declinarea substantivului ighemonicon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ighemonicon	ighemonicoane
Articulat	ighemoniconul	ighemonicoanele
Genitiv-Dativ	ighemoniconului	ighemonicoanelor
Vocativ	ighemoniconule	ighemonicoanelor

1. (grecism înv.) demnitate, mândrie (emfatică).
2. fast, lux, somptuozitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online