implica

română

Etimologie

Din fr. impliquer < lat. implicare.

Pronunție

• AFI: /im.pli'ka/

Verb

Conjugarea verbului implica
Infinitiv	a implica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	implic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să implice
Participiu	implicat
Conjugare	I

1. (v.tranz. la pers. 3) a atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.

   Inteligența implică reflecția.

2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc.

Sinonime

• cere, necesita, presupune, reclama

Cuvinte derivate

• implicare
• implicat
• implicație
• implicit

Traduceri

a include

engleză: implicate (English), imply (English) esperanto: implici (Esperanto) faroeză: fevna útyvir (Føroyskt) finlandeză: sekoittaa (Suomi), sotkea (Suomi) franceză: impliquer (Français) germană: verwickeln (Deutsch) indoneziană: belit (Bahasa Indonesia), membelit (Bahasa Indonesia), melibatkan (Bahasa Indonesia)

norvegiană: insinuere (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: impliceren (Nederlands), insluiten (Nederlands) portugheză: abranger (Português), compreender (Português), implicar (Português) spaniolă: implicar (Español) suedeză: antyda (Svenska), medföra (Svenska) turcă: ima etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online