implica
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. impliquer < lat. implicare.
Pronunție
- AFI: /im.pli'ka/
Verb
| Conjugarea verbului implica |
|
| Infinitiv | a implica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
implic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să implice |
| Participiu | implicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. la pers. 3) a atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.
- Inteligența implică reflecția.
- a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a include
|
|