avea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină habere.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
avea
Infinitiv a avea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
am
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aibă
Participiu avut
Conjugare II

Verb tranzitiv

  1. a stăpâni, a poseda, a deține.
    Am o rablă de mașină.
    Câte cărți ai?
  2. a primi, a căpăta, a obține, a câștiga.
    Felicitări! Ai bursă la Sorbona.
  3. a dispune de ceva, a se bucura de ceva.
    Am un ceas de răgaz.
  4. a fi compus din, alcătuit din; a fi înzestrat sau prevăzut cu...
    Manuscrisul are două volume.
  5. a ține, a purta.
    Rochia pe care a avut-o a creat senzație.
  6. a fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc.
    Are numai doi ani.
  7. a fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.
    Mai au o singură dorință.

Verb auxiliar

  1. ajută la formarea perfectului compus.
    Cum a venit așa s-a dus.
  2. ajută la formarea modului condițional-optativ.
    Ar veni dacă ar ști drumul.
  3. ajută la formarea viitorului construit cu conjunctivul.
    Au să vină dacă sunt invitați.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă
  • A avea drag pe cineva = a iubi pe cineva
  • A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva
  • A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni
  • A nu (mai) avea limite = a întrece orice măsură


Traduceri