avea

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Verb 1.3.1 Verb tranzitiv 1.3.2 Verb auxiliar 1.3.3 Sinonime 1.3.4 Cuvinte derivate 1.3.5 Cuvinte apropiate 1.3.6 Expresii 1.3.7 Traduceri

română

Etimologie

Din lat. habere.

Pronunţie

• AFI: /a've̯a/

Verb

Conjugarea verbului avea
Infinitiv	a avea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	am
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aibă
Participiu	avut
Conjugare	II

Verb tranzitiv

1. a stăpâni, a poseda, a deţine.

   Am o rablă de maşină.

   Câte cărţi ai?

2. a primi, a căpăta, a obţine, a câştiga.

   Felicitări! Ai bursă la Sorbona.

3. a dispune de ceva, a se bucura de ceva.

   Am un ceas de răgaz.

4. a fi compus din, alcătuit din; a fi înzestrat sau prevăzut cu...

   Manuscrisul are două volume.

5. a ţine, a purta.

   Rochia pe care a avut-o a creat senzaţie.

6. a fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc.

   Are numai doi ani.

7. a fi cuprins de o senzaţie sau de un sentiment.

   Mai au o singură dorinţă.

Verb auxiliar

1. ajută la formarea perfectului compus.

   Cum a venit aşa s-a dus.

2. ajută la formarea modului condiţional-optativ.

   Ar veni dacă ar şti drumul.

3. ajută la formarea viitorului construit cu conjunctivul.

   Au să vină dacă sunt invitaţi.

Sinonime

• poseda, deţine, purta, căpăta, conţine, cântări, compune, ţine, nutri, şti, exista, fi, dispune

Cuvinte derivate

• avere
• avut
• avuţie

Cuvinte apropiate

• înavuţi
• neavere, neavuţie

Expresii

• Ce-am avut şi ce-am pierdut = n-am ce pierde; puţin îmi pasă
• A avea drag pe cineva = a iubi pe cineva
• A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva
• A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se duşmăni
• A nu (mai) avea limite = a întrece orice măsură

Traduceri