imprudență
română
Etimologie
Din franceză imprudence < latină imprudentia.
Pronunție
- AFI: /im.pru'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului imprudență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | imprudență | imprudențe |
| Articulat | imprudența | imprudențele |
| Genitiv-Dativ | imprudenței | imprudențelor |
| Vocativ | imprudență | imprudențelor |
- lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere.
- faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online