infractor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză infracteur < latină infractor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
infractor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infractor infractori
Articulat infractorul infractorii
Dativ-Genitiv infractorului infractorilor
Vocativ infractorule infractorilor
  1. persoană care a comis o infracțiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe