lexem
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză lexeme.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului lexem |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lexem | lexeme |
| Articulat | lexemul | lexemele |
| Dativ-Genitiv | lexemului | lexemelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cuvânt sau parte de cuvânt care serveşte ca suport minimal al semnificaţiei; morfem lexical.
- unitate de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri; cuvânt; unitate lexicală.
Traduceri
Traduceri
